| Adaptarea la schimbările climatice | Nivelul local este fundamentul adaptării, astfel încât sprijinul UE trebuie să contribuie la creșterea rezilienței locale. (Crearea unei Europe rezistente la schimbările climatice - noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice - document UE). |
| Schimbările climatice | Schimbare climei, atribuită direct sau indirect activității umane, care modifică compoziția atmosferei globale și care se adaugă la variabilitatea naturală a climei observată în perioade de timp comparabile. |
| Încălzirea globală | Procesul de creștere a temperaturii medii a oceanelor și a atmosferei Pământului, cauzat de emisiile masive de gaze care intensifică efectul de seră și care rezultă dintr-o serie de activități umane, în special din arderea combustibililor fosili și din schimbări în utilizarea terenurilor (cum ar fi defrișările), precum și din diverse alte surse secundare. |
| Clima | Clima, în sens strict, este definită în general ca fiind clima medie sau, mai riguros, ca fiind descrierea statistică în termeni de medie și variabilitate a unor mărimi relevante pe o perioadă de timp care variază de la câteva luni la mii sau milioane de ani. Perioada clasică pentru media acestor variabile este de 30 de ani (normă climatologică), așa cum este definită de Organizația Meteorologică Mondială. Cantitățile relevante sunt în principal variabile de suprafață, cum ar fi temperatura, precipitațiile și vântul. |
| Diete bogate în plante | Dietele bogate în plante reduc emisiile și, de asemenea, tind să fie mai sănătoase, ceea ce duce la rate mai mici de boli cronice. Potrivit unui studiu din 2016, emisiile de tip business-as-usual ar putea fi reduse cu până la 70% prin adoptarea unei diete vegane și cu 63% pentru o dietă vegetariană, care include brânză, lapte și ouă. |
| Culturi anuale regenerative | Orice sistem de cultivare anuală care include cel puțin patru dintre următoarele șase practici: aplicarea de compost, culturi de acoperire, rotația culturilor, îngrășăminte verzi, cultivare fără semănat sau cultivare redusă și/sau producție ecologică. |
| Reducerea deșeurilor alimentare | O treime din alimentele crescute sau pregătite la fermă sau fabrică nu ajung pe masă. Producerea de alimente neconsumate consumă o întreagă serie de resurse - semințe, apă, energie, terenuri, îngrășăminte, ore de muncă, capital financiar - și generează gaze cu efect de seră în fiecare etapă - inclusiv metan atunci când materia organică ajunge la coșul de gunoi global. Alimentele pe care le irosim sunt responsabile pentru aproximativ 8 % din emisiile globale. |
| Agricultura de conservare | Agricultura conservativă utilizează culturi de acoperire, rotația culturilor și o lucrare minimă a solului în producția de culturi anuale. Aceasta protejează solul, evită emisiile și captează carbonul. |
| Managementul nutrienților | Utilizarea excesivă a îngrășămintelor cu azot - un fenomen frecvent în agricultură - creează oxid de azot. O utilizare mai eficientă poate limita aceste emisii și poate reduce producția de îngrășăminte cu consum ridicat de energie.
Azotul poate fi gestionat mai eficient pentru a reduce aceste efecte prin respectarea celor patru "R":
- Sursa corectă: potrivirea alegerii îngrășămintelor cu nevoile plantelor.
- Momentul și locul potrivit: gestionarea aplicațiilor de îngrășăminte pentru a furniza azot când și unde cererea culturilor este cea mai mare.
- Rata corectă: eliminarea aplicării excesive de îngrășăminte ca "asigurare". |
| Indicele de pierdere a alimentelor | Se concentrează pe pierderile de alimente care au loc de la producție până la (dar fără a include) nivelul de vânzare cu amănuntul în fiecare regiune. |
